miruna_lavinia: (Watermelone)
2017-07-09 01:09 pm
Entry tags:

Anunt important

Deoarece cei de la Photobucket au fost niste lacomi si snobi, au decis sa puna taxa pe 3rd party hosting.

Ce inseamna asta?

3rd party hosting inseamna abilitatea de a posta poze de pe Photobucket pe alte site-uri, cum ar fi de exemplu acest blog.
Ei bine, taxa este foarte mare pentru ca propriile mele poze, desene si picturi sa fie deblocate, practic acestea sunt tinute "inchise" intr-un site si nu pot fi accesate de pe site-uri de hosting, ca si Dreamwidth.

Taxa incepe de la 6 dolari lunar, comparativ cu Premium Membership-ul de pe DeviantArt care e raportat la 12 luni, pe langa facilitatile de care beneficiez, undeva la 4.1 dolari pe luna, si in functie de cerintele mele pentru photo hosting si 3rd party hosting, taxa creste, iar pentru un blog taxa poate sa creasca pana la 40 dolari pe luna, asta inseamna ca:
Pentru 6 dolari pe luna 72 dolari pe an pentru un abonament standard, si 480 dolari anual...
Eu trebuie sa mentionez ca, desi nu pare scump, pentru mine, nu este singurul site la care platesc, iar deciziile sunt destul de impartite.

E un dezastru, dar nu numai pentru mine!

Pierderea e o pierdere, dar nimic nu e cu adevarat pierdut!
Detin un server si un storage de cativa tera care imi permite stocarea tuturor informatiilor postate online la loc sigur...
Unde e pierderea?
Acest blog este singura pierdere, adica, toate pozele de aici sunt tinute ostil si blocate, chiar daca sunt cu drepturi de autor si le detin in totalitate, sunt tutela acestui 3rd party hosting, si nu se pot debloca decat daca platesc.
Daca asta nu e fascism atunci habar nu am ce este.

E destul de naspa ca toate pozele din calatorii, cartile mele, manga-urile mele nu o sa mai fie valabile... pentru ca totusi, blogul acesta era destul de ordonat, dar acuma arata ca un rahat in ploaie cand apare cacatul asta mereu:


Asa ca, iata variantele mele.

Blogul acesta o sa ramana deschis, adica nu-l sterg, dar imi voi sterge contul de pe Photobucket si toate sutele de poze cu copyright ale mele.
Toate pozele postate NU O SA MAI FIE NICIODATA VALABILE PE ACEST SITE!
Recuperarea lor inseamna timp pierdut si multi bani investiti, cand exista alternative.

EDIT: Contul meu de pe Photobucket a fost sters definitiv, iar cele aproape 3000 de poze sunt irecuperabile incepand din data de 11 iulie 2017.

Curand am sa ma mut pe o alta platforma, mai profesionala, mai cool.

Inca nu am ales nici o varianta de blog, dar asta inseamna pentru mine reprofilare, sa-mi schimb ritmul postarilor pe bloguri, sa schimb subiectele, sa fie mai mature, mai aproape de profesia mea, si mai... well, perfecte!
Am sa tin la zi si pe acest blog toate informatiile care o sa-mi schimbe un pic viata, si despre ce decizii i-au pana plec definitiv de aici.

Pana atunci, nu uitati ca eu mai am cateva profile usor de accesat:

DeviantArt: miruna-lavinia.deviantart.com/
Tumblr: 
transylvanianshipper.tumblr.com/

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Autumn)
2017-07-02 04:14 pm

Untold e naspa si tu stii asta

OMG, here we go again...

Nivelul de anvergura care l-a atins acest festival obscur, rasarit din adancurile unor promovari mai mult politico-regionale e ciudat...



Asa ca, urmeaza ca in aceasta postare, sa rup cu dintii si sa fiu nenorocita aia cinica care uraste muzica, scuzati, galagia de proasta calitate, preturi la care daca nu ai un salariu de 7.000 nici nu ai ce cauta in Cluj, debunc micile secrete legate de suspecta promovare a acestui festival la care toata lumea vrea sa mearga, indiferent de faptul ca o sa se coaca de caldura, o sa se imbete lumea, si o sa vomite peste tot, o sa stai ca sarantocu' la cort in mijlocul Clujului ca nu-ti permiti cazare.

Asa ca mentionez, pentru unii: aceasta postare este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Eu cand am auzit prima data de Untold, acum vre-o 3 ani, cred? Cam asa... La TV am vazut reclama, deci...
Cum sa incep?
Ca orice roman materialistic imi pun intrebarea: cati bani s-au investit pentru reclama? Spot? Afise? Publicitate online?

Primul gand:
90% DIN VOI NICI MACAR NU AVEATI IDEE CINE ERAU DJ-II AIA!
Nu fiti naspa, recunoaste-ti ca asa e.

Restul de 10% stiati cine e Armin Van Bureen si Tiesto.
Eu iubesc Clujul, deci sunt chill cu chestia asta, ma mai duc in Cluj pentru diverse motive, plimbari, mall, shopping, tineret, prieteni, faze... stiti voi, the usual, si m-am atasat de oras pentru ca e cat de cat mai frumos decat Targu-Muresul.
Doar ca, atunci cand a venit vorba de NU ZÎ LA NIMENI m-ati pierdut de-a binelea.
Asa ca, in ordine, doresc a descrie fiecare aspect naspa al acestui festival.

1. Este atat de promovat, incat iti este frica sa nu mergi din greseala
Vad Untold peste tot, in fiecare reclama, cel putin pe internet nu trec 10 minute sa nu dau de vre-o publicitate care sa nu te invite la festival, toate sunt in jurul tau atat de apasator incat imi este frica sa nu ma duc din greseala de a lua pe caile batute ale indemnarii.

2. Din cauza reclamei sale, aproape toti doresc sa mearga

Incepand de la retele sociale, numarul persoanelor care se duc e IMENS! De la oameni cunoscuti, necunoscuti, uitati si apropiati... pe bune? De ce? Unora nici nu le place acel stil si se dus pentru ca e asa de cool. Nu, nu esti cool daca faci pe oaia si te duci unde iti dicteaza ciobanul. Tactica publicitatii este atat de eficienta incat mergi si daca nu iti place.

3. E scump ca dracu'!
Abonamentul costa 480 lei, normal pass, si 1.188 abonament VIP, no offense, dar majoritatea populatiei acesti tari traiesc cu salarii minim pe economie, adica primesti in mana undeva la 950 lei si tu mergi si te spargi in figuri de cel putin jumate din salaru' tau? Unde mai pui ca te costa si benzina, cazarea si mancarea, deci undeva la 1000 lei/persoana tot se ajunge. Nu conteaza, ajungi acasa si mananci paine cu unsoare, dar macar ai poze sa ti le pui pe Facebook ca unde ai fost... lame... ma rog, eu cel putin gandesc de doua ori inainte sa imi propun sa ma duc undeva... mai ales ca eu urasc astfel de locuri ultra-aglomerate, unde muzica nu e muzica. 

4. Galagie nu muzica
Mereu am considerat stilul meu de muzica preferat unul de nisa, nefiind ascultat de multi oameni, exceptie daca ma inconjor de oameni care asculta muzica mea, ceea ce e... meh, cat de cat... repet, ascult muzica de nisa, tocmai din cauza caracterului meu ultra-selectiv in gusturi muzicale. Iar DJ-ii de la Untold sunt acei tipi dubiosi a caror muzica o urasc din tot sufletul. Nu-mi place Avicii, nu-mi place Tiesto, nici unul din cei listati care o sa zbenguie ca niste capre la festival.

5. Oboseala
Nu stu cum is altii, dar eu cand merg la un concert, sa i-au de exemplu Maris Fest, unde totusi, se canta rock, stilul meu preferat, vin acasa rupta de oboseala si dorm ca un bustean, a doua zi sunt cu febra si dureri de cap, o saptamana nu-mi revin de la galagia aceea. Mereu am fost asa, extenuata dupa un concert, si nu am inteles de ce. Ei bine, pentru ca vorbim de Untold, unde e si mai mare inghesuiala si si mai multi oameni, mai multa galagie, urlete, oameni vomitand, betie... ei bine, sunt si altii ca mine, probabil cu aceleasi reactii, dar sa si dai bani, sa-ti puste timpanele, sa stai in aglomeratie... poate ca unora le place, asta considera ei "viata cool". Just sad man...

Ma opresc aici deocamdata, incat au aparut niste probleme cu hostingul de poze de pe Photobucket, pana le rezolt sper sa nu dureze mult, si daca nu pot rezolva nimic, o sa i-au niste decizii privind acest blog si viitorul meu in blogging. O sa fie totul bine.

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Default)
2017-06-27 05:20 pm

Prostie promovata cu subtext

Parca mi-o fost dor sa mai fac misto de oameni de care merita sa razi, fie cu ei, sau DE EI.

Hai ca se vede, metoda disperata de atentie se vede, dar de obicei in cel mai jalnic mod, doar prin mediocritate, reflectand astfel un nivel sub-normal de educatie, timpurie sau academica.
 photo 53cda922f7bf3d0a87ca37de9d3f6543_zpsnumttci2.jpg

Recent (adica la finele lunii mai) am fost in Brasov pentru o lansare de carte, care, in comparatie de ceea ce vedem zilnic, nu se promoveaza o imagine si nu se vinde paine la supra-pret, ci cultura, orientari social-culturale, literatura, si mai mult de atat, simplul gand de al prezentei in jurul unor oameni faini.

Exact cam asa ceva e posibil sa ma astepte si pe mine, undeva pe vremea asta la anul, cand, sper, sa-mi lansez primul roman.

Pozitia mea, in acest moment, ma duce dincolo de proastele abilitati de promovare comerciala, de la plasare de produse, la simpla vanzare a lor, multe fara rost de speculanti unor clienti usor de lins in cur, unde, repet, se vinde paine la supra-pret. Nu sunt cu nasul pe sus, chiar deloc, insa realizarile acestea care le remarc nu ma pot abtine sa nu le impartasesc. E o diferenta din a zice o remarca, sau a o pastra pentru sine. In cazul asta nu am ce sa pastrez.

Repet mereu acelasi lucru: nu te pune cu prostii, ca nu te auzi de rahatul care-l scot pe gura.
Bai da urat scriu si eu, la anii care-i am, ar trebui sa fiu mai diplomata.

Da, uite ca sunt axata acuma, aproape orbita de niste scopuri uriase care-mi fac zile fripte. Uneori ma intreb daca nu acuma sunt mai stresata decat eram inainte... Cam obscura treaba asta, imi intuneca mintea.
Sa nu spun ca am fost nevoita sa i-au si calmante, innebuneam dracului de la prea mult stres, cel putin, asa a fost luna Februarie si Martie pentru mine... cand, intr-un impas psihologic, am clacat.

Vorbeam de impact psihologic? Clacat? Oare prostul are grijile zilei de maine?
Hmm... niciodata nu mi-a fost dat sa vad un prost ingrijorat de ziua de maine, de unde doarme, ce mananca sau ce imbraca... cu atat mai putin sa vorbim despre un loc de munca care te plateste cu 400 RON pe luna, jalnic omule, sa ajungi asa... dupa atata vreme de frecat menta, cu pretentii marete, mizand pe o imagine care in curand o uita lumea.
 photo 748_zpsqanzukmc.gif

Viata e plina de mesaje subliminale, iar de noi depinde la ce nivel de intelegem. Daca e o chestie pe fata, ceea ce e intotdeauna, atunci scade factorul simulant, care zic eu, e naspa.

Si aici vorbesc de cliseul social, de stereotipuri.

Caracterul diferit este exclus, pentru ca atata tip cat nu urmeaza orbeste fiecare trend, atunci acesta nu se asimileaza cu "oile".
Urmaresc foarte atenta fiecare mesaj, e acolo, printre randurile scrile, poate chiar si de la sectiunea de comentarii de pe Facebook, mai stii?
Chiar azi dimineata imi venea sa rad de proasta iluzie facuta de un tip, a carui memorie de peste nu percepe natura unor caractere, si se baga in fata ca un bou care traieste din cateva amintiri. Stati calmi oameni buni si ganditi inainte de a merge cu capul inainte.

Cum afecteaza asta viata?
Pai, nici cum, totul merge pe principiul "ce se aseamana se aduna", si nici nu stiu de cate ori imi amintesc asta zilnic.
Chiar spuneam zilele trecute ca o prietenie nu e ca democratie, ea se transforma in fratie. Si e foarte interesanta teoria, inca in curs de dezvoltare. Mint oare daca vorbesc de un trai sub acelasi acoperis cand zic fratie?

Funfact: scriu postarea asta deja de doua zile. Tot rumeg exprimarile.
 
Ma intorc la stresul meu cu romanul "Decolorat", simt ca nu-l mai pot termina o data, e de groaza. Nu mint, iubesc povestea care am scris-o, si o imbunatatesc si o rescriu de fiecare data cand o revizuiesc, dar... prea mult, dureaza mult pentru acele cateva sute de pagini ale ei.

Pana atunci, un mic reminder pentru purtatorii mastilor stereotipurilor sociale si caracterele sale colorate, in principal, de culoarea rahatului.
 

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (BagginShield)
2017-06-22 09:30 pm

SkirtBike - editia a 3-a

Luna iunie pentru mine este una dintre cele mai active luni din tot anul, parca totul se intampla atunci.

Ei bine... lucrurile decurg, ele se intampla, dar am nevoie de multa rabdare (care nu o am) pentru a realiza totul ca la carte, si a castiga, in cele din urma, pentru ce am asteptat.
Inca ma abtin de la orice detaliu, e mult prea devreme sa zic ce am pregatit. Termenii sunt pusi la punct, dead-line-urile sunt pana la sfarsitul lui august, poate doar atunci o sa pot scrie ceva despre ele.

Asa ca, pentru moment raman la cele care sunt realizate.

Adica Skirt Bike Targu-Mures, 2017, unul dintre evenimentele de la care nu lipsesc, si imi place sa-mi fac prezenta, ca memento a celor intamplate, depasesc asteptarile fizice si ale rezistentei mele.

Ador sa merg pe bicicleta, asta e clar, si imi place sa profit de astfel de evenimente, iar Skirt Bike este unul din acele evenimente care promoveaza feminitatea, eleganta, sportul.

 photo 16508307_1484982101540448_720344817953139558_n_zpsdqtvofvo.jpg

 photo 19144054_10155382207602438_7248516380474266615_o_zps8uwm71ax.jpg

 photo 19225006_1484979458207379_7439619894183156186_n_zpsowcvuuzn.png

 photo 19248042_1391416990937466_7808657656417696156_n copy_zps1v3eaalm.jpg

 photo 19388748_10155382206282438_6907151246335026734_o_zpssjcssylb.jpg

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Candles)
2017-06-17 11:55 pm
Entry tags:

La Maris Fest 2017

Maris Fest este unul dintre singurele festivale la care particip, doar pentru ca are muzica pe gustul meu: rock.
Ca sa incep "A way of life" e acel motto care defineste viata mea de nisa, ceea ce caracterizeaza diferenta dintre un om incult care judeca aparenta, si unul care-l doare in cur de parerea altora, ei bine asa e si la acest festival.

Maris Fest defineste pentru clar linia nonconformistului si a omului cu cravata, nu e acum faza ca judec eu, ca nah... nu-s genul chiar deloc sa ma aflu in treaba. Din observatiile luate in calcul, moda e asa: jacheta peste tricou, blugi sau fusta cu tricou, peste care e luata o jacheta... este definitia modesta a rockerului... si totusi asa de multa diversitate: jachete de piele cu patchuri, casti de motociclisti, tineri liceeni cu triouri cu Bucovina, barbati cu plete (kinkul meu este un barbat cu plete si barba), motociclisti, ghete cu inele, par impletit, par despletit, machiaj strident, tatuaje, piercinguri... dar ca de obicei, micii, berea fiind nelipsite.

Iar muzica... asta e motivul adevarat pentru care am fost in aceste doua zile la Maris Fest, eu ador rock-ul.

Rockul e ca o terapie, fata de alte genuri muzicale, este singurul stil muzical care imi inspira realitate si confort in diferite perioade ale vietii: in evenimentele fericite, cat si in cele intunecate. Atata timp cat este diferit, eu sunt prezenta acolo, nu ma atrage normalitatea.

Asa ca las cateva poze facute ieri si azi.

 photo IMG_20170616_210154 copy_zpso3hxh6qw.jpg

 photo IMG_20170616_211758 copy_zpsgrrncctn.jpg

 photo IMG_20170616_212013 copy_zpsd3loluhn.jpg

 photo IMG_20170616_212219 copy_zpsnawzy5ya.jpg

 photo IMG_20170617_211506 copy_zpsfdpwxszs.jpg

 photo IMG_20170617_211611 copy_zpsgk9bb2xd.jpg

 photo 863340cd-aba4-4a8c-b357-65d0e9b4eebf_zpshmeartnx.jpg

 photo IMG_20170617_223554 copy_zpszsl0xnpn.jpg

 photo IMG_20170617_223606 copy_zpslrkfnhqo.jpg

 photo IMG_20170617_223630 copy_zpszuwcek9c.jpg

 photo IMG_20170617_223642 copy_zpszxiju5xb.jpg

 photo IMG_20170617_225035 copy_zpsnf7em2mq.jpg

 photo IMG_20170617_225228 copy_zpsnnmrkwpr.jpg

Maine, duminica, ar fi ultima zi de festival, insa nu ma pot duce, incat maine este Skirt Bike Targu-Mures 2017, editia a 3-a, unde am sa fiu prezenta ca de obicei.

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Candles)
2017-06-11 11:02 am
Entry tags:

Recenzie carte - Fangirl

"Fangirl" de Rainbow Rowell!

Ah...

Frumusetea interioara a vietii unei fane.

Simplu. Minutat. De nisa.

Contine Spoilere! Sa nu ziceti ca nu v-am avertizat.


Este o carte care abia am asteptat-o sa o citesc, pentru ca stiam despre ce e vorba, ma intriga metoda adaptarii de catre Rowell a vietii unei face.

Cath si Wren sunt surori gemene care isi incep viata de student in camine, amandoua sunt fane Simon Snow.
Pentru cei care nu isi dau seama, universul Simon Snow este o paralela a lui Harry Potter si despre cat de mult a influentat acest univers viata lui Cath.
Protagonista este o introvertita absoluta, sta intr-o camera de camin cu colega ei Reagan si simpaticul Levi.
Cath adora Simon Snow, are o obsesie pentru relatia lui Simon si Baz, adica ea este un fujoshi, creatoare de fanfiction cu cei doi. Are postere, busturi, tricouri... tot felul de merchandize ale francizei.
Nu cred ca e cazul sa zic ca protagonista noastra scrie fanfiction gay. Scrie fanfiction gay si Levi ii cere sa-i citeasca asta.

 photo IMG_20170611_110404_zpsoilqtl55.jpg

Romanul este presarat cu momente simpatice intre Cath si Levi, care devine iubitul ei de-a lungul povestirii.
Structura romanului se imparte in doua: semestrul 1 si semestrul 2.

Firul narativ al primei parti se axeaza foarte mult pe naivitatea lui Cath si efortul ei de a scrie fanfiction si a-si multumi publicul virtual. Fanfixx, site-ul prezentat in roman este DE FAPT site-ul de nisa al FanFiction.net Acomodarea intr-un camin nu ii este prea dificil, ceea ce pare mai mult un impediment este incompetenta lui Cath de a scrie o poveste originala, sugerand astfel a ora de creatie literara sa predea un fanfiction, care este criticat de profesoara ei. Tot in prima parte a romanului, Cath si colegul ei de la Biblioteca Love scriu o povestioara anti-dragoste, care ulterior devine motivul unei tradari pentru Cath.
Pe de alta parte Wren,  Sora cea Buna, se departeaza de Cath, nu mai scriu impreuna, si devine extrovertita, pana la punctul culminant cand ajunge in spital cu intoxicatie de la alcool. Wren devine alcoolica.

A doua parte a romanului are ca punct forte, schimbarea care are loc in viata lui Cath. Aceasta devine responsabila de ingrijirea sorei ei, a dezvoltarii personale si a relatiei ei cu Levi. Ei bine, Levi este tipul acela care e bun cu toata lumea iar Cath nu se simte mai presus e felul cum se comporta Levi cu ea, pentru ca el are acelasi comportament cu toata lumea.
Singurul blocaj care are loc in aceasta a doua parte este eseul pentru creatie literara care Cath nu este in stare sa-l scrie, asa ca de-a lungul semestrului i mai este reamintit ca proiectul trebuie scris, trebuie predat, dar universul Nu Renunta, relatia homoerotica dintre Simon si Baz este cel mai mare impediment pentru fana Cath. Prefera sa scrie povesti cu gay decat un eseu pentru o nota ca sa fie trecuta in anul 2.
Nick revine in peisaj ca o furtuna: pentru propriul succes si egoism, ii cere lui Cath acordul de a fi coautor pentru publicarea povestirii anti-dragoste in revista universitara, iar Cath refuza, caci daca ea nu accepta nu putea fi publucata, iar Nick era singurul care beneficia de pe munca lor. Astfel Cath inchide o usa celor care profita de ea.
Spre sfarsitul cartii aflam ca se lanseaza si ultimul roman din Nu Renunta si iar Cath trebuie sa-si termine cu publicat online fanfictionul ei inainte lansarii cartii, asa ca se afla intr-un impediment mintal dintre: a scrie fanfiction, a preda eseul de creatie literara, de a pastra o relatie sanatoasa cu Levi si cum relatia dintre surori revina la o normalitate acceptabila.



Fangirl este o carte care descrie cu 70% acuratere viata unei fane din orice gen, adica poate sa fie Cath fana Simon Snow, dar altii adora Supernatural, Percy Jackson, Lord of the Rings.... sau mai nou la mine... Hannibal, dar principiul de viata este acelasi: admiratia, efortul gratis care-l depunem pentru fanfiction, fanarts, achizitionarea de merchandize etc etc etc...

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Candles)
2017-06-02 10:06 pm
Entry tags:

Pe coline cu bita, catre Colibita

Mai bine suna cu diacritice: Pe coline cu bița, către Colibița.

Incep cu o mica povestire: inainte de accident imi depusesem o cerere de concediu, pentru ca sa pot merge in excursie cu bicicleta la Borsec. Ei, eventual, nefericitul accident a avut loc si mi-a intors viata cu 360 grade, cu susul in jos, cu josul in sus... adica m-o lasat cu falsa impresie ca ranile pricinuite au sa ma urmeze... in mare ele mai dor si in ziua de azi, dar nivelul de a suporta durerea e mult mai mare decat durerea in sine.

In cele din urma, am mers la Borsec, doar ca sa fiu extrem de dezamagita de cel mai deprimant loc din tara.
Postarea despre Borsec se gaseste aici: miruna-lavinia.dreamwidth.org/44854.html

Renuntasem la ideea de ma merge la Borsec cu bicicleta, sau a mai merge cu bicicleta pe un traseu greu cativa ani... iar anii trec asa de fain, si vine si momentul realizarii.

Am propus de ceva vreme sa mergem cu bicicletele la Lacul Colibita.

Auzisem in stanga si in dreapta ca locul este foarte frumos, si mi-am zis ca trebuie sa dau o incercare.
Norocul nu a tinut asa de mult cu mine cum am crezut. Nu am gasit cazare. Totul full pana la refuz. Incepusem sa ma ingrijorez, eram obligata sa caut in alte sate. Noroc ca am gasit o pensiune faina in Bistrita Bargaului, unde m-am simtit bine, am avut parte de gratar, linistea vietii de la tara.
De acolo planul a fost simplu, sa urcam pe biciclete si sa mergem la lacul Colibita. Suna simplu nu? Normal. Pana la partea practica.

Calatoria a durat undeva la doua zile jumate, fiind una din acele calatorii facute intr-un timp scurt, nu eram chiar asa de pregatita sa merg cu bicicleta pe traseu asa ciudat, adica de ce ciudat? 

Din Bistrita Bargaului e vorba de aproximativ 12 km de urcus continuu cu bicicleta si o serie de serpentine. Lucru care eu nu l-am facut niciodata, si a fost mai mult decat o aventura sa urc.
Cu opriri dese, fara graba, privind fiecare peisaj m-am putut delecta, in comparatie cu masinile si camioanele care treceau pe langa noi, sa fim niste observatori buni ai naturii: cascade, vai, aerul mai racoros de munte.
A durat doua ore sa urc, cu mentiunea ca am mers incet, este si asta o tactica de a pedala incet la deal.

Lacul Colibita este un lac extraordinar de frumos, aflat in munti, iar simpla sa prezenta e o oaza de zen, un refugiu mintal mai degraba. Merita vazut, ba chiar merita mers de-a lungul sau.

 photo DSCF9329 copy_zpsvu1x2ctd.jpg

 photo DSCF9334 copy_zpsuuacxnwk.jpg

 photo DSCF9343 copy_zpsnrapyj6r.jpg

 photo DSCF9361 copy_zps97fpxx8p.jpg

 photo DSCF9369 copy_zps7xf9gszw.jpg

 photo DSCF9370 copy_zpstib3wdup.jpg

 photo DSCF9374 copy_zpshk8eik8k.jpg

 photo DSCF9375 copy_zpst7gonu54.jpg

 photo DSCF9385 copy_zpstl7cvqll.jpg
 
Pentru ultima zi a excursiei mele, m-am putut bucura de o vizita in orasul Bistrita, unde am observat un iaz cu pesti (*carasi, koi si un clean) si instant m-am simtit de parca priveam la picturile cu nuferi realizate de Claude Monet.
Am avut posibilitatea de a urca in varful turnului Bisericii Evanghelice si am avut o panorama extraordinar de frumoasa asupra orasului, si in departare Muntii Rodnei rasareau deasupra dealurilor.

Orasul Bistrita este un oras mic dar atat de bine amenajat incat imi este greu sa cred ca in orase usor mai maricele (adica cum e Targu-Mures) care isi permite sa aibe un centru inchis masinilor, un stil arhitectural intretinut, un turism bine dezvoltat, parcuri frumoase, cum este si cel din poze unde este acel iaz cu nuferi si pestisori, unde mai pui ca sunt si piste de biciclete, ceva ce orasul Targu-Mures nu-si permite sa ajunga la o asemenea frumusete.

 photo DSCF9388 copy_zpsuc8nweb3.jpg

 photo DSCF9393 copy_zpsedzfbpyy.jpg

 photo DSCF9395 copy_zpslsf1wmxg.jpg

 photo DSCF9396 copy_zpswxgqwp6q.jpg

 photo DSCF9401 copy_zps3z5syldu.jpg

 photo DSCF9410 copy_zpsf1rx4cy6.jpg

 photo DSCF9425 copy_zpsc4oorfyj.jpg

 photo DSCF9431 copy_zps9hzcroc0.jpg

 photo DSCF9436 copy_zpsfsnwawtr.jpg

 photo IMG-20170602-WA0034 copy_zpsic1mice5.jpg

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Kotestu Kaburagi)
2017-06-02 08:18 pm
Entry tags:

De prin Brasov stranse

Wow, deci...
Nici nu stiu cu ce sa incep...

Uneori descopar niste lucruri din motivul asocierii cu propria persoana, doar ca apoi sa realizez ca reforma descoperirii mele e mult mai mult decat o simpla asociere, este intrarea mea intr-un domeniu nou, neexploatat si incitant. Practic, asa s-o intamplat si cu "Miruna, o poveste" scris de Bogdan Suceava, adica totusi, simpatia degajata este molipsitoare, iar asta ma face sa apreciez munca unor oameni.

Pe scurt, din punctul de vedere al unui cititor de carti bune, adica un simplu consumator, a fost un eveniment asa de special pentru mine, pentru ca desi nu sunt eu genul asa de vorbareata, sau sa ies la lansari, asta a fost una din acele ocazii care le am doar de putine ori in viata, si daca nu profit, o sa regret.
Lansarea cartii "Miruna, o poveste" a avut loc in Brasov, 30 mai 2017, la Libraria Humanitas, unde intr-un cerc mic, ne-am strans, povestit, ascultat si totul a fost frumos.

Recenzia cartii "Miruna" se gaseste aici: miruna-lavinia.dreamwidth.org/118421.html

 photo 18738863_1002254036578592_7233675811651090760_o_zpslgtd6sr4.jpg

 photo 18814821_1002254116578584_4577737330467381901_o_zpsvcfpi5kl.jpg

Intreaga galerie poate fi vizionata aici: www.facebook.com/pg/libraria.humanitas.brasov/photos/

Dar hei!
Ca sa ajung in Brasov, mai intai am fost prin Sighisoara.

 photo DSCF9264 copy_zpsea33wzro.jpg

 photo DSCF9266 copy_zpsyncelmai.jpg

 photo DSCF9273 copy_zpspyg36jis.jpg

 photo DSCF9276 copy_zpsxxmqwqg6.jpg

 photo DSCF9279 copy_zpsyusonxyk.jpg

 photo DSCF9280 copy_zpstiwnmo4r.jpg

 photo DSCF9281 copy_zps1ln4lrvr.jpg

Apoi am luat-o iar la drum, spre Brasov.

 photo DSCF9296 copy_zpsxkmmhge7.jpg

 photo DSCF9297 copy_zpshwn2cfmr.jpg

 photo DSCF9299 copy_zpshh8wehjz.jpg

 photo DSCF9300 copy_zpssppkcbpe.jpg

 photo DSCF9304 copy_zpshph6vfx7.jpg

 photo DSCF9307 copy_zpstjwdbvfv.jpg

 photo DSCF9314 copy_zpsqkhwicky.jpg

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Chick in a sock)
2017-05-28 02:54 pm
Entry tags:

Sky is not the limit 2017

Anii in care am fost la Sky is not the Limit, din Targu-Mures.
2011, 2012, 2013, 2015, 2017.
Link pentru anul 2015: miruna-lavinia.dreamwidth.org/80842.html

Anul acesta am ales sa merg mai mult de dragul e a vedea iar avioane, si din motiv ca incepand de azi, pana la sfarsitul lunii iunie o sa am un program extraordinar de plin de activitati si evenimente.

Pentru inceput, nu bag mana in foc ce o sa fie marti (30 mai), dar abia astept sa povestesc despre asta... urmeaza iar o chestie interesanta, facuta de noi de Ziua Copilului, si iar abia astept sa realizez si asta!

La mijlocul lui iunie incepe Kickstarterul (radiance-anthology.tumblr.com/kickstarter) pentru "Radiance Anthology" si se poate deja precomanda, pentru a ajunge la tipar in August. Deci mor de nerabdare, pentru ca fac parte din cel mai simpatic fandom din lume, adica nu m-am asteptat ca serialul Hannibal sa fie sustinut de cei mai misto fani, dinamici, primitori, toleranti, iubitori de coronite cu flori... misto oameni oricum!
Urmeaza SkirtBike 2017, si Maris Fest - a III-a Furtuna, ziua mea de nastere... Deja sunt o zapacita si jumatate cat de multe activitati am!

 photo DSCF9121 copy_zpsaxdnnie8.jpg

 photo DSCF9134 copy_zpsictu1yby.jpg

 photo DSCF9144 copy_zps0lmwnesy.jpg

 photo DSCF9147 copy_zpsakyulz3y.jpg

 photo DSCF9158 copy_zpsog7ratko.jpg

 photo DSCF9204 copy_zpsvnumyww4.jpg

 photo DSCF9209 copy_zpsvf3xauuy.jpg

 photo DSCF9224 copy_zpsgbbdvx2m.jpg

 photo DSCF9236 copy_zpsdtybr9kg.jpg

 photo DSCF9259 copy_zps3uhd2srj.jpg

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Autumn leaves)
2017-05-22 08:36 pm
Entry tags:

De ce Samurai Jack e unul dintre cele mai bune desene animate

Grafica!
Subiectul!
Tipul de caracterizare!

Sunt o fata care nu s-a uitat la Tinkerbell cum isi falfaia petalele CGI, nici la desene animate cu fete proaste, sau reboot-uri gen Teen Titans (am vazut doar originalul), eu sunt o fata care a preferat sa se uite la Samurai Jack, in loc sa se joace cu papusile Barbie (nu ca as fi avut papusi, probabil masinute de la need-for-speed).

 photo uEEsYB4_zpsigc8flpz.gif

Ce am iubit la serialul asta?

Eram destul de mica cand am vazut prima data serialul, cand il difuza la Cartoon Network, si eram de parere la acea vreme, daca vaea audienta, daca pentru alti copii era interesant, pentru ca de multe ori, tot ce vedeai erau scene indelungi in care nu se intampla nimic. In special cand Jack cutreiera campii si dealuri, de cele mai multe ori nici coloana sonora nu avea, ci se auzea vantul.

Nu intru in detalii, spoilere si altele, ci vorbesc la modul general, si cum am perceput eu acest desen animat.
Multi ar zice: "Lavi, tu ai 26 de ani si inca te uiti la desene animate? Nu sunt pentru copii?"
Oscilez intre seriale despre canibali, agenti FBI cu propleme psihice si desene precum Tom si Jerry, Samurai Jack si Lion King. Nu exista in-between la mine, ori extrem ori nimic.

Unul dintre atuurile acestui serial au fost stilul de animatie, minimalist, unde, ca si artist am observat folosirea unor palete de culori armonioase, de efect maxim.

Stilul animatiei clar diferentiaza fata de primele patru sezoane, caci sezonul 5 este ultimul aparut dupa o pauza de mai bine de 10 ani, si subiectul e mult mai matur, tinde spre o extrema psihologica greu de inteles si sunt sigura ca daca as fi copil si ma uit la sezonul 5, nu as fi inteles nimica, insa as da un like episodului in care lupul alb il ingrijeste pe Jack.

Ultimul sezon e ceva mai sangeros, contine o cazualitate umana, indemn la seppuku, o glumita peste penis zisa de Scaramouch de aceea m-o socat si pe mine, dar sa tin minte ca este facut pentru Adult Swim si nu Cartoon Network.
Cred ca ultimul sezon o fost facut pentru generatia care o crescut cu acest tip de animatie si acum, adulti fiind, generatia mea se poate bucura de o continuare.

 photo hxLbM_zpstotqn3nk.png

 photo b536f370a82289a77b58ae661b3b6134_zps2uls7w03.jpg

 photo 4c5aa4c005b0dfc9859335c226709cd0_zpssljzpgax.jpg

 photo ba86cc04dba4483980c41bf4fe9eac3d_zps7nmmyvms.jpg

 photo b3a7e2751aee356acf5147783e3210cd_zpsjxs3l6vt.jpg

 photo 1cc_zpstqm08jcc.png

 photo samuraijack-image10-1487892731204_1280w_zpsoz8xeuvm.jpg

Desenele sunt extraordinar de frumoase, atat de bine gandite din punct de vedere cromatic si peisagistic. Subiectul e profund, o lupta dintre bine si rau, care la inceput ni se da de inteleg ca raul castiga...
Si Aku...
Ei mama frate! Ce mi-o placut de personajul asta. E un personaj negativ carismatic si cu simtul umorului, in acelasi timp vrand sa para evil, desenat intr-un stil comic inspirat din cultura japoneza.

 photo BeCareful_zpsci5giz91.jpg



de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Chick in a sock)
2017-05-18 09:55 pm

CATE O POZA IN FIECARE ZI PARTEA XXXIX

In curand, sper... in curand, sper din nou, sa pot avea o clipa ca sa fac pagina oficiala pentru un manga care-l fac.
Manga-ul meu "Dies ist Krieg" are o continuare, dupa publicarea celor 2 volume, in urma cu 5-6 ani.
Din motiv ca au trecut anii si ma rog, subiectul a murit si entuziasmul primelor volume publicate a trecut, vine timid un al treilea volum: in engleza se numeste "Talk with inner demon" cu traducere libera in romana "De vorba cu Sine" si care se focuseaza mai mult pe relatia lui Féadel si a lui Claude, in anul 2004.

Motivul principal pentru care nu o sa ajunga publicat prin editura este ca manga-ul contine niste scene ciudate de violenta domestica, care inca nu au fost facute public nicaieri. Pun la punct si conflictul
FéadelxErnst / ClaudexErnst si relatiile lui Féadel cu "familia" in general si cum se poate suporta o schimbare interioara.

Subiectul, zic eu, e super frumos, diferit si chiar daca nu o sa vada lumina tiparului oficial prin editura, acesta o sa fie valabil online, de-ndata ce termin ultimele 15 pagini. Probabil, pentru un curriculum mai bogat am sa gasesc o tipografie care sa-mi scoata cateva exemplare fara ISBN.
Linkuri disponibile:
miruna-lavinia.dreamwidth.org/9270.html
miruna-lavinia.dreamwidth.org/30706.html
Manga online: Volumul 1:

Volumul 2:
Ce proiecte mai sunt noi sub soare?
Radiace Anthology!

Un fanbook de 300 pagini bazat pe serialul anulat de pe NBC, Hannibal, realizat doar de fani din toata lumea care sa contribuie cu fanart sau fanfiction. Ma bucur sa fiu si eu printre ei. Antologia se invarte in jurul unei transformari, cel putin asta era tema de baza, a personajului principal, Will Graham, si cum vizionam noi, fanii, transformarea fizica si spirituala dupa "The Wrath of the Lamb" din S03 E13.
Antologia o sa fie publicata oficial in luna august a acestui an, cand producatorul serialului Bryan Fuller poate spune daca serialul poate reveni inapoi pe micile ecrane cu sezonul 4, care, din cate stiu o sa fie o reproducere a cartii "Tacerea mieilor", doar ca... fara Clarice? (personal imi doresc ca Will sa-i ia locul lui Clarice, fannibalii stiu de ce)

Din pacate nu am voie sa postez lucrarea mea pentru Radiance Anthology, altfel risc sa fiu descalificata, dar spun ca exista un sneak peak on linkul de mai jos.
Linkul catre cotribuitorii acestui proiect frumos: 
radiance-anthology.tumblr.com/contributors



Bun, revin cu niste poze mai vechi, facuta in primul an de facultate, in aplicatia de la inceputul lunii mai. Ma rog, aici sunt doua poze cu Rapa Rosie de langa Sebes.





de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Horse)
2017-04-30 06:15 pm

Vreau sa fac un copil... ca sa ma laud pe Facebook

Ba, eu nu am nimic cu aia care doresc sa perpetueze specia, ok, treaba lor.

Dar sa se abuzeze intr-un asemenea hal, o tortura psihologica care se aplica in zilele noastre, e de nedescris.
Adica, este cunoscut international ca boala secolului este stresul. Inteleg ca din cauza lui poti suferi de infertilitate si alte boli, ca noh, stresul tortureaza atat mintea cand si trupul.
Tortura adevarata este sa se apeleze la ce are mai putin o femeie casatorita: un copil.



Iar reclama asta de la Profecund a atins unele culmi jignitoare, as putea eu spune, asupra unei viziuni cum vede o femeie aparitia unui copil: LAUDA PE FACEBOOK. Mama moderna arata super fericita! Wow! Cred ca, in ciuda tuturor lucrurilor, ar trebui sa ma pun pe treaba si sa fac si eu un copil, ca sa nu ma mai simt asa deprimata in viata reala, si sa fiu super fappy pe Facebook, pentru ca like-urile care o sa le primesc la pozele cu plodul o sa ma vindece.

Nu stiu cu cat o platit-o pe tipa asta, dar sper ca o avut o cadere nervoasa dupa ce o filmat reclama asta, sa realizeze ce monstruozitate de reclama o putut face. Cand am vazut-o prima data, era pe postul Comedy Central si crezusem pe bune ca e o gluma. Dar nu! E o realitate!


Cica prietenele ei incep deja sa faca copii, si ea este geloasa ca nu poate face. Pai, tanti, sper ca stii ce faci in pat, sau oriunde faci sex.

 photo 1_zps7edh3o1o.jpg


Dupa ce ca e geloasa, harpia mai da si like-uri la prietenele de pe facebook care nu se mai suna de cand s-o terminat scoala.

 photo Clipboard01_zpstoyc4f0u.jpg

Uita-te la ea ce RESTING BITCH FACE are! Jezuz! Uita-te, cum sa nu mori de ras cand vezi asa ceva?

 photo 2_zpscxu8wsjw.jpg

Hopa! Tanti a nascut un el puradelo! E fericita! Bravo ei! Nu serios, fara glume, bravo ei ca are un copil in reclama care nu plange si nu are baloane de muci la nas!

 photo 3_zpsufbm9ozg.jpg

Pe cand am sperat si eu ca viata e normala! Ce lipsea? SELFIE-urile! Ardele-as pe rug de poze! Cum sa nu! Ce e un om astazi daca nu-si face un milion de poze din care alege doar una ca sa o pune de dragul cersetoriei de atentie! Nu, lumea nu e normala! Stiu ca asta se intampla si pe Facebook-ului meu, sunt constienta: in proportie de 80% din persoanele care ii am pe facebook sunt casatoriti/ si/sau/ au copii, e un adevar cu care m-am impacat, pe de o parte, eu sunt obisnuita cu fuga de traditia heterosexuala. Nope, nu inca. Nici pe de parte.

 photo 4_zpsw49qas9g.jpg

Ce lectie am invatat? Ca sa fim cu adevarat fericite, conteaza like-urile de pe Fcaebook! Bravo! Acuma nu mai esti o geloasa cu resting bitch face. Acuma esti o femeie a carui viata s-o terminat! 
Imi venise sa urlu cand am vazut faza asta in reclama! Sa plang, sa trantesc tot ce aveam in camera!


ASTA E MOTIVUL PENTRU CARE OAMENII SUNT ATAT DE SUPERFICIALI IAR RECLAMA ASTA TI-O DA PE FATA!

Asta e motivul pentru care o reclama tampita este o metoda de tortura, pentru ca atinge acel punct al subconstientului feminin, dar si al omului in general care pleaca de la premiza ca daca nu se lauda cu un copil pe Facebook e echivalent cu inexistenta lui in viata mamei.

Reclama asta arata cat de important e sa primesc niste like-uri de la oamenii din spatele unui monitor/ecran incat ai lua niste chimicale, te-ai distruge bioritmul cu sintetice si hormoni care in timp pot distruge un sistem intreg, asa cum si anticonceptionalele o fac.

Da, ma stresul e naspa, dar inainte de a recurge la chimicale si droguri, asigura-te ca ai strabatut toate caile naturale de a ramane insarcinata, adica yoga, meditatii, chiar si o vizita la psiholog e buna, chiar ajuta.
Nu sunt eu mare specialist, dar din cate stiu sexul este un factor cu efect calmant, pe langa ca libidoul poate sa creasca si mai mare, sexul frecvent stimuleaza hormonal sistemul reproductiv.

 photo 5_zpsdvjmbrw0.jpg

BA! BA! BA!

 photo 6_zpsbi43qy9n.jpg

E ok sa ma crizez putin?



Hm... de ce reclama asta e despre o femeie?
Barbatii nu sunt si ei cu probleme de fertilitate?

WTF!

Regizorul reclamei e barbat!

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Cherry)
2017-04-27 05:09 pm
Entry tags:

ARTA PAMANTULUI DE MIJLOC 8

Pentru o perioada nu o sa mai lucrez pentru ilustratii din lumea Tolkieneana.

transylvanianshipper.tumblr.com/

Pentru inceput, desi l-am facut acum mult timp, postez acuma o pictura cu Féadel si Claude, in acest moment sunt pe standby cu al treilea volum din Dies ist Krieg, manga-ul care l-am si publicat. Al treilea volul o sa fie scos la tipar in doar cateva exemplare, ca sa le tin pentru mine, ca si curriculum.



Ei bine, de ce fac aceasta pauza?
Pentru ca m-am bagat in noi proiecte care imi aduc ceva mai multa "valoare" materiala si sentimentala decat aceste ilustratii din lumea Pamantului de Mijloc.
Pentru inceput, m-am reapucat de facut comenzi in pictura si deja avand clienti nu ii pot ignora.
Unu la mana.
Doi la mana: motivul principal pentru care las la o parte celelalte treburi: radiance-anthology.tumblr.com/
Antologia care literalmente mi-a furat viata personala. Sunt sarcastica, insa adevarul e care e.
Trei la mana,... pe langa aceste proiecte mari, doresc sa fac materiale anime/manga pentru Nijikon, poate cu putin noroc anul acesta ma duc la Bucuresti... sper.









Si sa nu uitam de celebra Balea Albastra. Ironic, nu?



Ma retrag deocamdata, ma refugiez inapoi in munca mea cu speranta ca o sa am reusite.

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Thorin OakenShield)
2017-04-18 10:33 pm

CATE O POZA IN FIECARE ZI PARTEA XXXVIII

Pentru mine, muntele Scaunul Domnului sta la baza unor intamplari de natura emotionala si romantica.
Scaunul Domnului a fost baza relatiei mele cu partenerul meu de viata.

Ei bine, au trecut aproape 5 ani de cand suntem impreuna, iar eu nu am sa uit niciodata ziua de 19 august 2012, cand noi fusesem mai mult decat prieteni de la bun inceput, ca sa ne intoarcem tinandu-ne de mana, jurandu-ne ca orice s-ar intampla, noi o sa fim mereu impreuna.

Zilele acestea ziceam ca noi, pe langa ca suntem si cei mai buni prieteni si avem cel mai bun potential in parteneriat pe viata, care a fost creata de o calatorie cu trenul si multi kilometrii de mers pe jos pana pe varful unui munte ca se vede si din Targu-Mures in zilele senine.

Asa ca prezint muntele meu de suflet: Scaunul Domnului in data de 19 august 2012

 photo IMG_1012 copy_zpsrn7wuoce.jpg

Si Scaunul Domnului pe 27 octombrie 2013.

 photo IMG_2280 copy_zps2pvxaf6q.jpg

De cand cu accidentul nu am mai fost, dar sper ca poate anul acesta am sa fac o tura iar pe munte, la aniversarea noastra de 5 ani.
Ce repede trece vremea.

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (BagginShield)
2017-04-06 04:58 pm

Infruntand bolile necuvantatoarelor

Cel mai rau lucru care se poate intampla cand ai animale de companie este sa se imbolnaveasca, sufera singuri pentru ca noi ne dam greu seama... si nu vorbesc de caini si pisici care schiauna daca ii doare ceva.
Eu scriu ca si detinator de un bazin de 54 l, plin de pesti si melci, care, de aproape un an ii am, nu e prima data cand am pesti, sunt la al treilea acvariu din viata mea.

Acvariul cu pesti este un accesoriu foarte fancy intr-o camera, receptie de hotel, restaurant si destul de greu de intretinut, adica, daca vrei un acvariu cu pesti sanatori, plante naturale mari si verzi, bine intretinut, atunci devine scump.

 photo DSCF8834_zpsl0rfupgo.jpg

Problema cea mai frecventa e ca atunci cand gresim ceva la intretinerea lor, ei se imbolnavesc.
Orice le poate strica sanatatea: schimbul de apa, stresul transportului, schimbarea brusca de temperatura, ba temperatura prea mica, ba prea mare... e dificil de gasit un echilibru, dar de indata ce exista o stare de bine in mediul lor, trebuie mentinut.

Pestii sunt necuvantatoarele care atunci cand au o boala in stare incipienta nu-ti dai seama ce e cu ei: nu mai mananca, stau ascunsi, au comportamente ciudate.
Iar eu stiu asta din experienta, mai ales la inceput cand dintr-o data, a disparut un molly negru din acvariu, crezand ca a sarit pe covor, ca sa se imbolnaveasca o femela xipho de boala Columnaris... ce chin pe mine atunci. Columnaris e o boala care are la baza o bacterie, este asemanatoare cu Saprolegnia ca si aspect, dar cu surse diferite. Boala asta este foarte comuna, asa ca zic de pe acuma: tratament cu Sera Mycopur (10 picuri de solutie de sulfat de crupu la 20 l, schimb de 50% apa dupa 3 zile, tratamentul se reia, timp de 2 saptamani, dupa care se reduce cantitatea de apa schimbata la 30%, tratament cu doar 5 picuri de sulfat de crupu la 10 l pana dispar simptomele, pentru intretinere se adauga la fiecare schimb de apa undeva la 2-3 picuri la 10l)

Am realizat atunci ce mare chin e pe un stapan cand ii bolnav animalul de companie, avand in vedere ca era greu sa-mi dau seama de ce suferea asa de mult. Ei nu vorbesc, nu scot absolut nici un sunet, doar inoata, mananca, dorm, fac caca si se inmultesc.

In loc sa ma bucur de ei, in doar 4 saptamani de cand i-am cumparat, am pierdut 4 pesti: 2 molly, un xipho si un sanitar. Un molly a murit blocat in casuta de decor, un xipho a murit de Columnaris (boala tratabila la timp, eu am ajuns prea tarziu cu tratamentul), iar sanitarul a murit tot blocat in casuta de decor.
Singurul peste careia ii placea in casuta si nu a murit, cu toate ca si ea a avut Columnaris, este Pufu. Ea, impreuna cu Lete, masculul sunt cei mai batrani din pestii mei, drept ii ca mi-s cei mai dragi.
 photo 15976947_1362623793769404_4863073379290058735_n_zpsjvqd9q6y.jpg



Eu iubesc animalele, imi sunt dragi si asa s-o intamplat si cu pestii, crezand ca i-am luat ca si un decor mofturos in casa, m-am ales cu atasament fata de ei, si e greu sa nu cred ca un acvarist adevarat nu se ataseaza de micii inotatori din bazin.



Am realizat ca daca vreau pesti sanatosi, eu trebuie sa devin propriul lor medic veterinar, pentru ca desigur, nu exista medici veterinari specializati pe pestii de decor in Romania, am studiat simptomele lor nivelul de stres din a masura nivelul de PH din apa, temperatura ei care nu trebuie sa sufere diferente mai mari de 3 grade.

Medicamentele pentru tratarea bolilor sunt mai scumpe si mai greu de procurat decat cele pentru caini sau alte animale. Am ajuns sa dau chiar si 30 lei pe un singur medicament, sa nu mai spun tratamentele lunare aplicate in apa pentru eliminarea clorului, limpezirea apei, aplicare de verde de malachit etc. La un calcul mai precis, pentru un acvariu de 54l, consum pe luna undeva la 60 lei doar pe substante, restul fiind apa de la robinet, plantele, carbonul si mancarea. 

Asa ca am gasit un tabel de simptome, diagnostice si tratamente pentru pestisorii nostrii:









de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Sherlock BBC)
2017-04-02 05:41 pm
Entry tags:

De pe la tara

Ieri am fost in vizita la bunicii mei de la tara, in a da o mana de ajutor cu treburile gospodaresti, asa ca prin micile mele plimbari am fotografiat cateva aspecte ale vietii vazute.
In principiu plimbarea mea cu cainii.

Nu prea am ce zice, incerc sa pregatesc urmatoarele materiale ca sa postez online, banuiesc ca niste poze sunt suficiente.

Poate, avand in vedere ca deja vremea e superba, ca am sa imi aduc bicicleta in Targu-Mures pentru cateva ture ca in vremurile bune.

 photo IMG_20170401_105559 copy_zpssu2c3ueu.jpg

 photo IMG_20170401_105606 copy_zpsrcxwewlp.jpg

 photo IMG_20170401_105656 copy_zpsfv7e4ozx.jpg

 photo IMG_20170401_105737 copy_zpstmopnrek.jpg

 photo IMG_20170401_105832 copy_zpswbgefcjt.jpg

 photo IMG_20170401_131638 copy_zpsqkyrxtru.jpg

 photo IMG_20170401_131652 copy_zpsyoap5ph2.jpg

 photo IMG_20170401_131915 copy_zpsmtiifc6t.jpg

 photo IMG_20170401_131939 copy_zpsbjeyfhpa.jpg

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Cherry)
2017-03-21 05:50 pm
Entry tags:

Recenzie carte Miruna, o poveste

 photo 16142405_1366734403358343_1769038677445685297_n_zpskhqtkj83.jpg

Cine este Miruna? Ei bine, este sora lui Traian si nepoata lui Niculae Berca. Cine sunt acestia? Nu, nu numele fratelui meu, si nici a bunicului meu. Ea este o mica ascultatoare de povesti care-i schimba perspectiva vietii, asa cum relateaza fratele ei, ceea ce o s-o faca mai diferita mai tarziu in viata.



Ca sa spun un lucru de ce ma si simt atrasa de cartea asta: ma regasesc in ipostaza in care eu de mica am fost dusa la bunici si stateam in vacante acolo, stiu cum e viata la tara, in zona deluroasa, unele scene rurale nu se schimba, precum statul la umbra nucului, statul pe banca din fata casei, salutarea satenilor chiar daca nu-i cunosteam. Mersul la turma de oi, ca sa nu spun ca am ciobanit si eu oile bunicului meu cand eram mica. Hranitul gainilor si mersul pe dealuri iar locuitul meu in copilarie intr-un oras de munte precum Lupeni este ca o poveste, muntele Straja si cum se vedea in fiecare noapte crucea eroilor, luminata de becuri auri... Of... ce amintiri dragi mie!

Am dat peste aceasta carte, scrisa de Bogdan Suceava cand clickuiam pe E-MAG dupa bunatati in literatura, cartea instant mi-a atras atentia, pentru ca desigur apare numele meu pe ea. Miruna! In culmea infumurarii mele spun ca numele de Miruna este un nume extraordinar de frumos si rar auzit in lumea de azi. Vai! Trebuie sa cumpar cartea asta! Musai! Nu sunt egocentrista, dar trebuie sa recunosc, parintii mei au stiut ce nume sa-mi dea... mai ales ca in 1991 era moda cu Andreea si Alexandra, eu trebuia sa fiu mai diferita decat altii.

Incerc sa nu ma las dusa de val si inainte sa o cumpar caut repede niste pareri si rezumate: munti, basme, actiune petrecuta in muntii Fagaras, bun! Nu spune nimic mai mult ca eu cumpar cartea! Ce consumator usor de convins sunt!
Primesc cartea, hmm... destul de mica si subtire la prima vedere, dar are o coperta draguta cu ilustratie care vrea sa fie un Pamant creat din munti, drumuri, case, curti taranesti, cateva personaje desenate si cativa norisori. Are undeva la 160 si ceva de pagini, compacta din punctul meu de vedere, nu-mi prea plac romanele care au mai mult de 400 de pagini, sunt plicticoase.

Inca nu citesc, dau la ultimele pagini si tot vad ca autorul tot mentiona de Stapanul Inelelor, mi-am zis.... IOOOOOOOIIII!!! Tipul e fan Tolkien! Jur, aproape pe fiecare pagina din sectiunea „Despre autor” scrie ceva de Tolkien si Stapanul Inelelor si cum povestea Miruna are o inclinatie inspre stilul fantasy. Of! Doamne! Bucurie? Da!


Traian, naratorul povestii ne spune cum mergeau ei la bunici, intr-un sat din muntii Fagaras si ascultau cum bunicul le explica pe sensul lor, inflorit si talmacit, povestea lui Constantin Berca, strabunicul lor.

Ei bine, ce pot spune? Clar se vede cum dialectul folosit este mult inspirat dupa Tolkien, in special cu explicatiile locurilor si a actiunilor, lucru de mare respect! Nici un autor roman nu poate face asta, adica duh, lasa tu Liviu Rebreanu si Barbu si Eminescu! Acum avem povesti romanesti scrise in stilul lui Tolkien!

Citind, incet si cu treaba buna, absorbind fiecare detaliu, resimt de parca eu stau si ascult povestile bunicului meu, despre cum si-a construit el singur gospodaria, cum si-a sapat fantana in Magura, sau cum vana el lupi, despre ciobanul care se prefacea in lup cu guler pufos si despre tragica sa moarte, despre Domnica, fecioara de care-i placea lui Constantin. Aflam si de Baba Fira, gura satului si cum se leapada de vraji si descantece, cea care stie despre talharul Oarta Aman. Pe el il intalneste eroul nostru la marginea Bucurestiului unde se duce o lupta intre cavaleri si hotii de bunuri.

Pentru moment crezusem ca intra in scena Gandalf, la felul cum domnu’ Bogdan facea descrierea unui mos care poposise in casa lui Constantin Berca.
Apare criza tineretii, care-l face pe protagonistul povestii lui Niculae sa rataceasca prin Tara Subpamanturilor Nesfarsite, unde in cele din urma sfarseste in a se intoarce acasa, din Marea Mediterana, la Constanta. Vestile ca Oarta Aman nu este mort, ci e in viata, si ca omoara curieii germani, aflam ca von Ziese nu a fost niciodata in razboi, nu vazuse o lupta in viata sa, si ca orice stire despre talhari il baga in toate spaimele.
La un moment dat, Traian ne povesteste cum sora ei, Miruna se lupta cu un balaur, si jur, ca acea scena mi-a adus aminte de o intamplare de a mea, cand am fost in Tulcea, acum mult timp. Ma trezisem de dimineata, doar ca sa dau bot in bot cu un sarpe, doar ca eu nu am sarit la el, si nici nu m-am inbolnavit.
Timpul este prezentat ca un element primar in aceste mici istorisiti.

Ce mi-a dat o stare de nostalgie si tristete e ca bunicul celor doi frati se inbolnaveste, spre sfarsitul prozei si, desi imobilizat la pat, la rugamintile Mirunei, el continua sa le spuna povesti, dar cu acelea despre Alba-ca-Zapada, nici despre Harap-Alb. El relateaza despre o realitate imbinata cu fantezie, cu elemente care un copil nu le poate pune in balanta sa distinga ce este adevarat si ce nu, iar acest lucru care un om sa se schimbe, sa perceapa altfel viata.

„Pentru Miruna lucrurile se auzeau foarte diferit, pentru ca ea era mai mica decat mine si, in plus, mostenise privirea. Din pricina asta au trecut in ea o intreaga lume si a devenit mostenitoarea unui regat aparte, din care nici pana astazi nu a uitat nimic.”
Fraza din pagina 7 a romanului publicat la Polirom, 2017.

*literalmente reactia mea*

Miruna este o opera literara scurta, usor de citit, plina de idei practice, despre viata taranilor din Valea Rea, unde sunt infiripate elemente fantastice. O recomand pentru toate varstele, caci este scrisa intr-un stil relativ simplu si fluent.
Acum, ei bine, e o carte frumoasa, dar ma simt putin dezamagita, de ce? Sfarsitul are acel tip de sfarsit, creat printr-o intorsatura de situatie tipica structurii unui basm romanesc, caci ma asteptam la un sfarsit mai frumos, sunt sadica pentru ca eu si iubesc sfarsiturile triste, undeva la mijloc e vina mea pentru niste asteptari nerealistice.
Nu mi-ar fi placut daca povestea se intindea pe mai mult de 300 de pagini, pentru ca se pierde esenta ei, subiectul poate usor deriva de pe traseul ei si stiu asta din propria experienta cu benzile desenate si povestile care le scriu.


de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Default)
2017-03-19 01:23 pm

CATE O POZA IN FIECARE ZI PARTEA XXXVII

Mai multe poze si impresii din aceasta calatorie: miruna-lavinia.dreamwidth.org/82630.html
Acum trei ani am poposit pentru prima data in Targu-Jiu, un oras de unde provine jumatate din familia mea, adica tatal meu,bunica, verisorii, matusi si unchi. Am sange de olteanca, si sunt mandra.
Dar cum eu am crescut in interiorul arcului carpatic, a fost dificil sa trec "granita" spre meleagurile mele din sud.
Acum trei ani, din ambitie si decizie pe ultima suta de metri, mi-am luat bagajul in spate si am pornit spre Targu-Jiu pe ruta Targu-Mures-Razboieni-Alba-Simeria-Petrosani-Livezeni-Bumbesti-Targu-Jiu,

Il consider pe Brancuri muza mea, iar vizitarea monumentelor sale mi-au deschis noi porti artistice.
 photo DSC03581 copy_zps4hu435yu.jpg

 photo DSC03605 copy_zpsktdv0ipx.jpg

 photo DSC03648 copy_zpstyidjzah.jpg

de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-
miruna_lavinia: (Watermelone)
2017-03-08 07:39 pm

CATE O POZA IN FIECARE ZI PARTEA XXXVI

Cheile Turzii, jud. Cluj, 2015.

 photo DSC03480 copy_zpspsg6guv6.jpg


de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-