Mar. 21st, 2017

miruna_lavinia: (Cherry)
 photo 16142405_1366734403358343_1769038677445685297_n_zpskhqtkj83.jpg

Cine este Miruna? Ei bine, este sora lui Traian si nepoata lui Niculae Berca. Cine sunt acestia? Nu, nu numele fratelui meu, si nici a bunicului meu. Ea este o mica ascultatoare de povesti care-i schimba perspectiva vietii, asa cum relateaza fratele ei, ceea ce o s-o faca mai diferita mai tarziu in viata.



Ca sa spun un lucru de ce ma si simt atrasa de cartea asta: ma regasesc in ipostaza in care eu de mica am fost dusa la bunici si stateam in vacante acolo, stiu cum e viata la tara, in zona deluroasa, unele scene rurale nu se schimba, precum statul la umbra nucului, statul pe banca din fata casei, salutarea satenilor chiar daca nu-i cunosteam. Mersul la turma de oi, ca sa nu spun ca am ciobanit si eu oile bunicului meu cand eram mica. Hranitul gainilor si mersul pe dealuri iar locuitul meu in copilarie intr-un oras de munte precum Lupeni este ca o poveste, muntele Straja si cum se vedea in fiecare noapte crucea eroilor, luminata de becuri auri... Of... ce amintiri dragi mie!

Am dat peste aceasta carte, scrisa de Bogdan Suceava cand clickuiam pe E-MAG dupa bunatati in literatura, cartea instant mi-a atras atentia, pentru ca desigur apare numele meu pe ea. Miruna! In culmea infumurarii mele spun ca numele de Miruna este un nume extraordinar de frumos si rar auzit in lumea de azi. Vai! Trebuie sa cumpar cartea asta! Musai! Nu sunt egocentrista, dar trebuie sa recunosc, parintii mei au stiut ce nume sa-mi dea... mai ales ca in 1991 era moda cu Andreea si Alexandra, eu trebuia sa fiu mai diferita decat altii.

Incerc sa nu ma las dusa de val si inainte sa o cumpar caut repede niste pareri si rezumate: munti, basme, actiune petrecuta in muntii Fagaras, bun! Nu spune nimic mai mult ca eu cumpar cartea! Ce consumator usor de convins sunt!
Primesc cartea, hmm... destul de mica si subtire la prima vedere, dar are o coperta draguta cu ilustratie care vrea sa fie un Pamant creat din munti, drumuri, case, curti taranesti, cateva personaje desenate si cativa norisori. Are undeva la 160 si ceva de pagini, compacta din punctul meu de vedere, nu-mi prea plac romanele care au mai mult de 400 de pagini, sunt plicticoase.

Inca nu citesc, dau la ultimele pagini si tot vad ca autorul tot mentiona de Stapanul Inelelor, mi-am zis.... IOOOOOOOIIII!!! Tipul e fan Tolkien! Jur, aproape pe fiecare pagina din sectiunea „Despre autor” scrie ceva de Tolkien si Stapanul Inelelor si cum povestea Miruna are o inclinatie inspre stilul fantasy. Of! Doamne! Bucurie? Da!


Traian, naratorul povestii ne spune cum mergeau ei la bunici, intr-un sat din muntii Fagaras si ascultau cum bunicul le explica pe sensul lor, inflorit si talmacit, povestea lui Constantin Berca, strabunicul lor.

Ei bine, ce pot spune? Clar se vede cum dialectul folosit este mult inspirat dupa Tolkien, in special cu explicatiile locurilor si a actiunilor, lucru de mare respect! Nici un autor roman nu poate face asta, adica duh, lasa tu Liviu Rebreanu si Barbu si Eminescu! Acum avem povesti romanesti scrise in stilul lui Tolkien!

Citind, incet si cu treaba buna, absorbind fiecare detaliu, resimt de parca eu stau si ascult povestile bunicului meu, despre cum si-a construit el singur gospodaria, cum si-a sapat fantana in Magura, sau cum vana el lupi, despre ciobanul care se prefacea in lup cu guler pufos si despre tragica sa moarte, despre Domnica, fecioara de care-i placea lui Constantin. Aflam si de Baba Fira, gura satului si cum se leapada de vraji si descantece, cea care stie despre talharul Oarta Aman. Pe el il intalneste eroul nostru la marginea Bucurestiului unde se duce o lupta intre cavaleri si hotii de bunuri.

Pentru moment crezusem ca intra in scena Gandalf, la felul cum domnu’ Bogdan facea descrierea unui mos care poposise in casa lui Constantin Berca.
Apare criza tineretii, care-l face pe protagonistul povestii lui Niculae sa rataceasca prin Tara Subpamanturilor Nesfarsite, unde in cele din urma sfarseste in a se intoarce acasa, din Marea Mediterana, la Constanta. Vestile ca Oarta Aman nu este mort, ci e in viata, si ca omoara curieii germani, aflam ca von Ziese nu a fost niciodata in razboi, nu vazuse o lupta in viata sa, si ca orice stire despre talhari il baga in toate spaimele.
La un moment dat, Traian ne povesteste cum sora ei, Miruna se lupta cu un balaur, si jur, ca acea scena mi-a adus aminte de o intamplare de a mea, cand am fost in Tulcea, acum mult timp. Ma trezisem de dimineata, doar ca sa dau bot in bot cu un sarpe, doar ca eu nu am sarit la el, si nici nu m-am inbolnavit.
Timpul este prezentat ca un element primar in aceste mici istorisiti.

Ce mi-a dat o stare de nostalgie si tristete e ca bunicul celor doi frati se inbolnaveste, spre sfarsitul prozei si, desi imobilizat la pat, la rugamintile Mirunei, el continua sa le spuna povesti, dar cu acelea despre Alba-ca-Zapada, nici despre Harap-Alb. El relateaza despre o realitate imbinata cu fantezie, cu elemente care un copil nu le poate pune in balanta sa distinga ce este adevarat si ce nu, iar acest lucru care un om sa se schimbe, sa perceapa altfel viata.

„Pentru Miruna lucrurile se auzeau foarte diferit, pentru ca ea era mai mica decat mine si, in plus, mostenise privirea. Din pricina asta au trecut in ea o intreaga lume si a devenit mostenitoarea unui regat aparte, din care nici pana astazi nu a uitat nimic.”
Fraza din pagina 7 a romanului publicat la Polirom, 2017.

*literalmente reactia mea*

Miruna este o opera literara scurta, usor de citit, plina de idei practice, despre viata taranilor din Valea Rea, unde sunt infiripate elemente fantastice. O recomand pentru toate varstele, caci este scrisa intr-un stil relativ simplu si fluent.
Acum, ei bine, e o carte frumoasa, dar ma simt putin dezamagita, de ce? Sfarsitul are acel tip de sfarsit, creat printr-o intorsatura de situatie tipica structurii unui basm romanesc, caci ma asteptam la un sfarsit mai frumos, sunt sadica pentru ca eu si iubesc sfarsiturile triste, undeva la mijloc e vina mea pentru niste asteptari nerealistice.
Nu mi-ar fi placut daca povestea se intindea pe mai mult de 300 de pagini, pentru ca se pierde esenta ei, subiectul poate usor deriva de pe traseul ei si stiu asta din propria experienta cu benzile desenate si povestile care le scriu.


de Miruna-Lavinia

-Cine viziteaza acest cont poate lasa comentarii sub anonimat, fara sa isi creeze cont-

Profil

miruna_lavinia: (Default)
miruna_lavinia

July 2017

M T W T F S S
     1 2
345678 9
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      

Cele mai populare tag-uri

Style Credit

Expand Cut Tags

No cut tags
Page generated Sep. 23rd, 2017 12:58 pm
Powered by Dreamwidth Studios